Test de boală a țesutului conjunctiv acl
Description Informaţii generale — Anticorpi anticardiolipinici IgG Anticorpii anticardiolipinici aparţin grupului anticorpilor antifosfolipidici specifici pentru fosfolipidele anionice încărcate negativcomponente ale membranelor celulare1.
Fosfolipidele anionice de exemplu, fosfatdilserina sunt localizate pe suprafaţa citoplasmatică a membranei în timp ce fosfolipodele neutre cum ar fi fosfadilcolina se găsesc predominant la suprafaţa externă. Fosfolipidele membranare participă la anumite procese celulare importante cum test de boală a țesutului conjunctiv acl fi schimbul transmembranar de metaboliţi şi transferul de semnale moleculare; servesc de asemenea ca platforme pentru constituirea complexelor proteine-lipide.
Activarea celulară este însoţită adesea de mobilizarea fosfolipidelor anionice către suprafaţa externă a membranei. De exemplu, în cursul procesului de coagulare fosfadilserina este translocată de pe faţa internă a membranei trombocitare oferind o suprafaţa de asamblare pentru complexul protrombinazei care catalizează generarea de trombină.
Ac antinucleari
Condroitină glucozamină de la farmacist formate de fosfolipidele anionice şi proteinele plasmatice endogene furnizează epitopi pentru anticorpii naturali.
În mod normal, plasma conţine concentraţii scăzute de astfel de autoanticorpi de tip IgG ce prezintă o afinitate moderată. Nivelurile patologice sunt consecinţa pierderii toleranţei imunologice şi a producţiei excesive de autoanticorpi2. Cardiolipina este un fosfolipid acid, derivat din glicerol şi a fost pentru prima dată izolată în din cordul bovin, de unde provine şi denumirea sa1.
Ortoped - secțiunea 2 - Test de boală a țesutului conjunctiv acl
Anticorpii anticardiolipinici sunt adesea prezenţi la persoanele cu sindrom antifosfolipidic Hughes. Majoritatea anticorpilor anticardiolipinici recunosc drept ţintă antigenică β2 glicoproteina 1, exprimată pe suprafaţa celulelor endoteliale şi a trombocitelor.
Anticorpii antifibriline sunt semnificativ frecventi la unii pacienti cu colagenoza mixta.
Autoanticorpii anti-β2 glicoproteina 1 activează celula endotelială, monocitele şi trombocitele, având un efect procoagulant4.
Testul de aglutinare VDRL folosit de mult timp în diagnosticul sifilisului, se bazează pe detectarea anticorpilor anticardiolipinici.
Formular de căutare
Un VDRL repetat pozitiv în absenţa TPHA exclude diagnosticul de sifilis şi impune continuarea investigaţiilor în vederea identificării unui posibil sindrom antifosfolipidic. Testele imunoenzimatice pentru detectarea anticorpilor anticardiolipinici sunt de ori mai sensibile decât testul VDRL şi generează mult mai multe rezultate pozitive.
Pentru oricare din aceşti anticorpi trebuie să existe cel puţin două rezultate pozitive obţinute la un interval de minim 12 săptămâni. Anticorpii anticardiolipinici şi anticorpii anti-β2 glicoproteina-1 de tip IgA nu au fost incluşi în criteriile de diagnostic datorită lipsei lor de specificitate5.
În general, anticorpii anticardiolipinici sunt mai sensibili decât anticoagulantul lupic pentru detectarea sindromului antifosfolipidic. Cu toate acestea, anticoagulantul lupic este considerat a fi mai specific decât anticorpii anticardiolipinici6. Recomandări pentru determinarea anticorpilor anticardiolipinici — episoade de tromboză venoasă sau arterială, survenite în special la pacienţi tineri, în absenţa oricărui diagnostic alternativ sau a altei etiologii trombotice; avorturi spontane, naştere prematură sau naştere de făt mort cu făt morfologic normal test de boală a țesutului conjunctiv acl evaluarea riscului trombotic la pacienţii diagnosticaţi cu boli de ţesut conjunctiv; evaluarea unei trombocitopenii neexplicabile; test VDRL pozitiv în absenţa TPHA3;5.
La atribuirea analizei, trebuie să respectați următoarele recomandări: sângele trebuie administrat pe stomacul gol. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci va trebui să informați medicul curant; Înainte de donarea sângelui pentru analiză, nu trebuie să participați la nici o procedură sau să vă supuneți examinărilor fizice, cum ar fi scanarea. Nerespectarea recomandărilor poate denatura rezultatele studiului.
Pregătire pacient — à jeun pe nemâncate sau postprandial după mese 7. Specimen recoltat — sânge venos7. Prelucrare necesară după recoltare — se separă serul prin centrifugare7. Volum probă — minim 0.
Ortoped - secțiunea 2
Cauze de respingere a probei — ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian7. Stabilitate probă — serul separat este stabil minim 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la °C2;7. Metodă — imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă CLIA.
- Flex pentru durere în articulații Anticorpi anticardiolipinici IgG - Synevo Dieta pentru dureri la genunchi Un VDRL repetat pozitiv în absenţa TPHA exclude diagnosticul de sifilis şi impune continuarea investigaţiilor în vederea identificării unui posibil sindrom antifosfolipidic.
- Dureri la nivelul articulației cotului și a mușchilor
- Anticorpi anti RNP IgG - Detalii analiza | Bioclinica
- Test de boală a țesutului conjunctiv acl Proteină totală: ceea ce este și rata sa în testul de sânge - Tromboză - July Anticorpi antifosfolipidici totali Din Analize Medicale Sindromul antifosfolipidic poate provoca trombi cheaguri de sange arteriale sau venoase.
- Anticorpi anticardiolipinici IgG, Test de boală a țesutului conjunctiv acl
- Ac anti-U1 RNP | Medlife
- Glucozamina și utilizarea acesteia
- Pregătire comună rusvisk
Antigenul folosit este o cardiolipină înalt purificată împreună cu β2 glicoproteina 1 umană nativă. Sunt detectaţi separat anticorpii anticardiolipinici de IgG şi IgM.
Aceştia pot fi solicitaţi individual, împreună sau în cadrul Profilului sindrom antifosfolipidic7.
Limite şi interferenţe Anticorpii anticardiolipinici pot fi depistaţi şi la indivizi sănătoşi din populaţia generală, IgM fiind mai frecvent întâlniţi 9. Mulţi din aceşti anticorpi sunt tranzitorii şi nu se asociază cu sindrom antifosfolipidic6.
De asemenea, aceşti autoanticorpi pot fi prezenţi şi în infecţii de tip hepatită C, malarie, boală Lyme, sifilis, infecţie HIV, leucemii, tumori solide şi frecvent în ciroze alcoolice. Datorită acestor factori, diagnosticul de sindrom antifosfolipidic nu trebuie stabilit pe baza unei singure determinări.
Specificitatea anticorpilor anticardiolipinici pentru sindromul antifosfolipidic creşte cu titrul şi este mai mare pentru IgG decât pentru IgM1.
Bibliografie Ras R. Antiphospholipid antibodies: immunological aspects. In Clinical Immunology Ref Type: Journal Full.
Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Ref Type: Internet Communication.
Proteină totală: ceea ce este și rata sa în testul de sânge
Bontas E. Khamashata M. A, Bartos D, et. Noile criterii de clasificare pentru sindromul antifosfolipidic Hughes.
Generalitați Bolile ţesutului conjunctiv sunt un grup de afecţiuni autoimune caracterizate prin prezența anticorpilor antinucleari ANAcare au capacitatea de a se lega şi de a distruge anumite structuri de la nivelul nucleului celular. Aceşti anticorpi sunt implicaţi în patogeneza bolii şi constituie, de asemenea, bază pentru diagnosticul şi tratamentul acestor afecţiuni.
În Viaţa medicală Meroni Pl. Endothelial cell activation by antiphospholipid antibodies. In Clin. Immunol, In J Thromb Haemost ; Laboratory Corporation of America.
Directory of Services and Interpretive Guide. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate All rights reserved Synevo Romania.
