Leziuni pronaționale ale articulației gleznei


Bogdan DariciucMedic specialist Ortopedie-Traumatologie Entorsele de gleznă sunt unele din cele mai frecvente leziuni întâlnite în traumatologie. Cel mai frecvent mecanism de producere a entorselor de gleznă este cel de inversiune glezna este rotată în exterior și talpa piciorului este adusă în interior. Caracteristici: ligamentul talo-fibular anterior este cel mai frecvent afectat și stă la originea unor eventuale sechele — durere cronică sau instabilitate cronică; leziunile sunt de la simple elongații până la rupturi complete, cu afectarea mai multor ligamente și leziuni asociate capsulare, tendinoase sau osteocondralecare dictează gravitatea și prognosticul entorsei de gleznă.

dureri articulare ale falangelor degetelor

Instabilitatea cronică este principala sechelă de care se plâng pacienții după o entorsă de gleznă. Aceasta poate apărea după un singur eveniment traumatic. Literatura actuală de specialitate clasifică instabilitatea cronică laterală de gleznă în leziuni pronaționale ale articulației gleznei tipuri: mecanică; funcțională. Instabilitatea mecanică articulară, osoasă, tendinoasă implică pierderea anatomiei normale a regiunii laterale a gleznei, cu pierderea stabilității.

Instabilitatea funcțională este secundară pierderii propriocepției și controlului neuromuscular.

Oase ale extremităților inferioare

Trebuie să diferențiem instabilitatea simptom subiectiv resimțit de către pacient de laxitatea gleznei obiectivată prin examen clinic. Numeroase patologii de la nivelul gleznei leziuni osteocondrale, sindrom de conflict, corpi străini, sinus tarsi syndrome etc pot provoca o senzație de instabilitate fără prezența laxității sau prezența unei probleme de control neuromuscular.

În fața unui tablou de instabilitate cronică de gleznă după o entorsă de gleznă, după eliminarea diferitor patologii susceptibile să provoace senzația de instabilitate, principala dificultate este diferențierea instabilității funcționale de instabilitatea determinată de laxitatea cronică. Acest dezechilibru neuro-muscular este consecința lezării mecanoreceptorilor la nivelul ligamentului colateral lateral.

Articulatia gleznei

Cum se pune diagnosticul? Principalele teste clinice pentru evidențierea unei laxități laterale de gleznă sunt: varus force și sertar anterior.

Examinarea trebuie făcută bilateral, întâi pe partea sănătoasă. Astfel, avem un diagnostic mai ușor. Examinarea fiecărei structuri în parte dă o imagine asupra a ceea ce este traumatizat și ce nu. ÎnOTTAWA a emis criteriile clinice de diagnostic a unei entorse, criterii care permit evitarea indicării examenului radiologic: 1 palparea să nu găsească durere pe traiectele și inserțiile ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior. Când diagnosticul unei entorse se limitează la criteriile clinice OTTAWA, trebuie reexaminat pacientul după câteva zile.

Varus force test Talar tilt test evaluează ligamentul calcaneo-fibular. Se efectuează bilateral — examinatorul stabilizează tibia şi peroneul cu o mână, iar cu cealaltă prinde piciorul și îi imprimă o mișcare de inversiune — testul este pozitiv dacă gradul de translație a piciorului este mai mare decât pe partea sănătoasă.

umflarea articulațiilor gleznei picioarelor

Sertar anterior Anterior Drawer test este un test care evaluează ligamentul talo-fibular anterior. Examinatorul stabilizează tibia şi peroneul cu o mână, iar cu cealalta prinde piciorul și, menținându-l într-o ușoară leziuni pronaționale ale articulației gleznei plantară, îl trage în sus; testul este pozitiv dacă gradul de translație a piciorului este mai mare decât pe partea sănătoasă.

Tipuri de fractură de gleznă

Clișee radiologice ale antepiciorului Varus force test cu un unghi mai mare de 15 grade sau o diferență mai mare de 10 grade în raport cu glezna controlaterală sunt  sinonime cu ruptura de ligament talo-fibular anterior și ligament calcaneo-fibular. Pentru testul- sertar anterior — o valoare de 10 mm sau o diferență de 5mm între cele 2 glezne este patologică.

Ecografia permite un bilanț ligamentar și tendinos. Bilanțul lezional este o etapă esențială de diagnostic, care determină conduita terapeutică. Care este tratamentul indicat? În absența unui tratament, instabilitatea laterală de gleznă determină apariția unor leziuni asociate impingement antero-lateral, sindrom de conflict anterior sau posterior, leziuni osteo-cartilaginoasecare, în final, duc la artroză cu distrugerea articulației.

Datorită faptului că majoritatea pacienților care suferă de instabilitate cronică de gleznă după o entorsă de gleznă nu prezintă laxitate laterală anormală este indispensabil începerea unui tratament de reeducare proprioceptivă.

cele mai bune remedii pentru osteohondroza

Acest tratament urmărește ameliorarea controlului neuromuscular al gleznei cu refacerea echilibrului muscular și al controlului postural. În caz de eșec după un tratament de reeducare funcțională bine condus pentru instabilitate cronică laterală de gleznă cu laxitate anormală poate fi propusă intervenția chirurgicală de reparare chirurgicală.

Intervenția chirurgicală de primă intenție poate fi propusă în funcție de: vârsta pacientului; nivelul activității sportive; prezența unei laxități importante.

Durere în tratamentul articulației gleznei Dr. Vlad Predescu - cauzele durerilor de genunchi artroza tratament 2 grade Ienupăr în tratamentul articulațiilor cum să bei condroitină și glucozamină, durerea întregului corp doare articulațiile gelatină pentru artroză și dureri articulare. Ce să faci genunchi dureri durerea în articulația șoldului dă coloanei vertebrale, când articulațiile și umărul doare unguent ieftin pentru osteochondroză. Kinetoterapia in entorsa de glezna. Alin Burileanu osteochondroza durerii abdominale a articulației șoldului Durerea de glezna se refera la orice tip de durere sau disconfort resimtit la nivelul gleznei si poate fi cauzata de o accidentare — cum ar fi o entorsa — sau de o afectiune medicala, cum este de exemplu artrita.

Aceste tehnici prezintă numeroase variante pentru reproducerea funcției izometrice a diferitor fascicule ale planului ligamentar lateral al gleznei. Postoperator, este necesară o imobilizare cu atelă gipsată sau orteză,tratament anticoagulant pe perioada imobilizării,tratament antalgic,antiinflamator și profilaxie antibiotică. Reeducarea precoce permite obținerea unor rezultate net superioare unei imobilizări prelungite.

Activitatea sportivă poate fi reluată la 2.

  • B-dul Tomis nr.
  • Se întâmplă cu smulgerea puternică a piciorului spre exterior pronație.
  • Primul ajutor și tratament pentru fractura de gleznă - Cot
  • Entorsă acută a gleznei - Wikipedia
  • Ce înseamnă durerea de genunchi
  • Terapia Cauze Ligamentele de la nivelul articulației gleznei se pot întinde excesiv și chiar se pot rupe din cauza răsucirii piciorului, cu sau fără aplicare de forță din exterior.
  • Capetele distale ale oaselor piciorului inferior sunt interconectate de sindroza tibiofibulară ligamentele tibiale anterioare și posterioare și acoperă talusul ca o furculiță.

Literatura actuală de specialitate clasifică instabilitatea cronică laterală de gleznă în 2 tipuri: mecanică și funcțională. Tratamentul presupune reeducarea funcțională, cu ameliorarea controlului neuromuscular al gleznei, refacerea echilibrului muscular și al controlului postural. În caz de eșec după un tratament de reeducare funcțională bine condus poate fi propusă intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală de primă intenție poate fi propusă în funcție de: vârsta pacientului, nivelul activității sportive, prezența unei laxități importante.