Falsă articulație a tratamentului humerus. Tipuri de articulații false și trăsături ale tratamentului acestora - Manșetă

LinkedIn Fractura: cauze, simptome și tratament Fractura reprezintă a întrerupere a continuităţii unui os produsă în urma acţiunii unei forţe mecanice.

Deoarece sistemul osos, pe lângă rolul biomecanic, îndeplineşte şi alte funcţii fiind într-o relaţie de interdependenţă cu celelalte sisteme ale organismului, fractura trebuie privită ca o adevărată boală. Frecvenţa fracturilor este mare şi în continuă creştere în special pe seama accidentelor de circulaţie, dar şi a celor sportive, casnice şi de muncă.

Grupa de vârstă cea mai afectată este 20 — 40 ani, fiind mai des întâlnite la bărbaţi. La copii, raportate la numărul total de traumatisme, fracturile deţin o pondere mai mică.

Acest fapt se explică prin elasticitatea crescută a oaselor şi greutatea redusă a corpului. La bătrâni, fracturile sunt destul de frecvente şi se produc relativ uşor datorită osteoporozei ce se instalează la această vârstă. Cauzele fracturilor Factorul determinant în producerea unei fracturi este forţa mecanică la care este supus osul în timpul producerii traumatismului.

În condiţii normale, osul, prin o articulație sub genunchi doare sa, este adaptat să reziste până la o anumită intensitate a forţelor mecanice la care este supus: într-o primă etapă prezintă o deformare elastică, reversibilă după încetarea solicitării falsă articulație a tratamentului humerus atunci când intensitatea forţei creşte peste limita de deformare elastică, apare deformarea falsă articulație a tratamentului humerus, revenirea osului la forma sa iniţială fiind incompletă; suprasolicitarea mecanică a rezistenţei osului dincolo de zona de deformare plastică duce la alterarea ireversibilă a structurii sale şi apariţia fracturii.

Structura osului În producerea fracturilor, o mare importanţă, pe lângă intensitatea agentului traumatic, o are şi calitatea ţesutului osos.

Îndoire incompletă a brațului sau piciorului; Scăderea tonusului muscular, atrofia țesutului; Incapacitatea de a ține obiectul într-o poziție cu două mâini; Umflarea zonei afectate; Măriți amplitudinea mișcării; Lipsă de disconfort în timpul palpării. Cea mai ușoară modalitate de a diagnostica forma dobândită a unei fracturi false - o persoană observă imediat schimbarea și vede un medic. Este posibilă identificarea acestei patologii la copii numai după ce acestea încep să se miște în mod activ.

Din acest punct de vedere putem distinge: a fracturi pe os sănătos a căror producere necesită, de regulă, un traumatism de intensitate mare care acţionează un anumit interval de timp miimi de secundă ; b fracturi pe os patologic cu o rezistenţă mecanică redusă prin: boli osoase generalizate: boala Paget, displazie fibroasă poliostotică, osteoporoză, boli osoase metabolice etc.

Durata de acţiune a forţei mecanice pentru producerea fracturii osului bolnav este aceeaşi ca şi în cazul celui sănătos.

Tipuri de articulații false și trăsături ale tratamentului acestora - Manșetă

Caracteristica acestor fracturi este intensitatea redusă, uneori fără semnificaţie mişcări cotidiene a traumatismului la care se produc. Mecanismul de producere al fracturilor Forţa mecanică care acţionează asupra osului poate produce fracturarea lui direct, la locul de impact fracturi directe sau indirect, la distanţă de zona de aplicare a ei fracturi indirecte. Leziunile osoase Din punct de vedere anatomo — patologic, se disting două tipuri de fracturi: fracturi incomplete: se păstrează continuitatea piesei osoase; fracturi complete: continuitatea osului este întreruptă.

Fracturile incomplete ale adultului pot fi: fisura osoasă produsă printr-o compresiune axială a osului; înfundarea osoasă, produsă la nivelul epifizelor şi oaselor late craniene. Pentru a defini o fractură trebuie să-i precizăm sediul, direcţia şi numărul traiectelor, deplasarea fragmentelor.

• Ruperea meniscului interior al tratamentului articulației genunchiului
• Charmuri pentru bijuterii handmade
• Durere în articulația genunchiului fără edem
• Gel cu arnica catena
• (DOC) Luxatia scapulohumerala-masajkinetoterapie | Nitu Andrei - piese-dacia.ro

Sediul traiectului de fractură poate fi diafizar, metafizar, epifizar sau combinaţii între acestea de exemplu, metafizoepifizar, metafizodiafizar etc. În cazul fracturilor epifizare traiectul poate fi extraarticular sau intraarticular, element deosebit de important pentru prognostic şi tratament.

Direcţia traiectului de fractură se defineşte în raport cu axul lung al osului şi poate fi: transversală, aproximativ perpendiculară pe axul osului; oblică, cu două varietăţi în funcţie de mărimea unghiului format de traiect cu axul osului: oblic scurt unghi mareoblic lung unghi mic ; spiroidă, situaţie în care traiectul de fractură înconjoară ca o spirală osul.

Numărul traiectelor de fractură variază de la unul, două sau trei până la situaţii în care multitudinea lor face imposibilă orice sistematizare şi descriere.

În cazul în care pe acelaşi segment osos, există două sau mai multe traiecte fractura se numeşte segmentară de exemplu, fractură segmentară de femur. În situaţiile în care traiectele de fractură delimitează trei sau mai multe fragmente osoase, dar fragmentele principale sunt în contact, fractura se numeşte complexă.

Pseudartroza - ce este? Cauze, simptome, tratament

Când între fragmentele osoase principale nu există nici o zonă de contact, între ele interpunându-se multiple fragmente de dimensiuni variate, fractura este cominutivă. În dorinţa de a sistematiza toate aceste situaţii într-o clasificare unică grupul AO din Elveţia împarte toate fracturile în trei tipuri A, B, C fiecărui tip corespunzându-i trei grupe A1, A2, A3, B1, B2, B3, C1, C2, C3 fiecare grupă fiind la rândul ei împărţită în trei subgrupe 1, 2, 3.

Rezultă astfel pentru fiecare segment osos 27 subgrupe ordonate în funcţie de gravitate A1 — fractura cea mai simplă cu prognosticul cel mai bun, C3 — fractura cea mai gravă cu prognosticul cel mai sever.

Această clasificare face posibilă codificarea fracturilor şi standardizarea metodelor de tratament. Deplasarea fragmentelor osoase împarte fracturile în două categorii: fără şi cu deplasare.

• Lista de pilule de artrită articulară
• Medicament msm prospect
• Tratamentul articulațiilor m home
• Artroza tratamentului de gimnastică a articulațiilor șoldului
• Pseudartroza - ce este? Cauze, simptome, tratament - Diagnosticare November

Din prima grupă fac parte fracturile incomplete dar şi cele produse pe segmentele cu schelet dublu în situaţia în care traumatismul fracturează numai un os, celălalt comportânduse ca o atelă. Fracturile cu deplasare sunt des întâlnite. Producerea deplasării poate fi primitivă, datorată acţiunii agentului traumatic asociată cu contracţia musculară sau secundară, ca urmare a unor manevre externe sau a mobilizării segmentului anatomic de către pacient.

Sensul deplasării fragmentelor se raportează la planurile sagital, frontal şi transversal. Astfel putem avea angulaţii, deplasări laterale, alunecarea fragmentelor şi rotaţia lor unul faţă de celălalt.

Angulaţia presupune modificarea axului longitudinal al osului în sensul că fragmentele formează un unghi de o anumită mărime. Denumirea acestuia se face după orientarea vârfului unghiului şi poate fi anterioară în crosă sau antepulsieposterioară în recurvat sau retropulsieinternă în valgus sau externă în varus. Deplasările în varus şi valgus se definesc faţă de linia mediană a corpului. Dacă fragmentul distal se apropie de linia mediană deplasarea este în varus şi invers pentru valgus.

Este important de măsurat valoarea unghiului deoarece există şi angulaţii tolerabile care nu afectează funcţionalitatea segmentului respectiv. Alunecarea încălecarea fragmentelor se face prin deplasarea lor în axul longitudinal al osului. Cel mai frecvent se întâlneşte încălecarea fragmentelor cu pierderea parţială a contactului între suprafeţele de fractură în cazul fracturilor oblice dar este posibilă şi pierderea totală a contactului în cazul fracturilor transversale.

În ambele cazuri asistăm la o scurtare a segmentului anatomic.

Mai rar prin contracţie musculară este posibilă depărtarea fragmentelor osoase, între acestea apărând un diastazis de exemplu, fractura de falsă articulație a tratamentului humerus şi olecran. Ea poate fi minimă grosimea unei corticale sau importantă, până la pierderea totală a contactului între fragmentele osoase.

Sensul deplasării este denumit după poziţia fragmentului distal faţă de cel proximal. Rotaţia decalajul fragmentelor unul faţă de celălalt în axul lung al osului păstrează contactul între suprafeţele de fractură dar modifică poziţia unor repere osoase. Sensul rotaţiei, extern sau intern, se defineşte după poziţia fragmentului distal faţă de poziţia sa anatomică. Leziunile părţilor moi adiacente fracturilor În timpul traumatismului, pe lângă producerea leziunii osoase, sunt interesate şi structurile anatomice învecinate: periost, muşchi, fascii, tendoane, vase, nervi şi tegumente.

Periostul aflat în imediata vecinătate a osului este afectat de regulă sub forma unor rupturi sau decolări.

Amestec fals după fractură: cauze, tratament

În situaţii particulare, la copii fracturi produse prin compresiune axială cu deformare în grosime a osuluiperiostul îşi poate menţine integritatea. Tot la copil, grosimea deosebită a periostului împiedică de multe ori deplasarea fracturii. Tendoanele, fasciile, muşchii pot suferi forme diverse de leziuni de la simple contuzii până la rupturi importante. O situaţie anestezie dureri articulare genunchi o întâlnim în cazul interpoziţiei acestor ţesuturi între fragmentele osoase fractura devenind astfel ireductibilă.

Leziunile vasculare şi nervoase, destul de frecvente, aduc un plus de gravitate fracturii. Pe lângă rupturile vaselor periostice, osoase şi musculare ce produc hematomul fracturar, pot fi interesate şi axele vasculare principale.

Leziunile vasculare pot fi contuzii, elongaţii şi rupturi care, atunci când afectează arterele, produc sindromul de ischemie acută periferică. Nervii pot fi contuzionaţi simplă întrerupere funcţionalăelongaţi sau secţionaţi. Tegumentele pot suferi contuzii, decolări cu apariţia unor zone de necroză ce se elimină în timp sau întreruperi ale continuităţii prin plăgi produse din afară înăuntru sau în sens invers.

Deschiderea fracturii reprezintă un alt criteriu de gravitate şi urgenţă ce impune luarea unor măsuri terapeutice speciale. Articulaţiile pot fi afectate în cazul fracturilor cu traiect articular. Este posibilă lezarea sinovialei, a capsulei, a elementelor ligamentare şi fibrocartilagiilor.

La politraumatizaţi se pot asocia leziuni ale viscerelor. Tabloul clinic în fracturi Fractura trebuie privită ca o boală care, pe lângă simptomatologia locală, prezintă şi semne generale. I Semne clinice generale în fracturi Organismul nostru reacţionează la orice traumatism. În cele de intensitate redusă apare o stare de nelinişte sau indispoziţie generată de durere.

În traumatismele importante ca intensitate se produce şi o ascensiune termică până la 38 — 39oC. Ea se explică prin resorbţia proteică din hematomul fracturar şi ţesuturile devitalizate. În marile traumatisme, se poate asista la instalarea şocului traumatic sau a celui hemoragic în fracturile deschise sau cu leziuni ale vaselor importante.

La examinarea clinică a pacientului, în cursul anamnezei, se vor preciza circumstanţele şi ora producerii accidentului lovire, accident de circulaţie, căderi de la înălţime etc. Informaţiile obţinute pot sugera tipul şi sediul leziunilor, posibilitatea existenţei sau apariţiei unor complicaţii, dar condiţionează uneori şi modalitatea de tratament în cazul fracturilor deschise în funcţie de orarul prezentării se alege conduita terapeutică.

Examenul clinic se efectuează cu pacientul aşezat într-o poziţie confortabilă care să nu-i accentueze durerea şi să excludă posibilitatea producerii unor leziuni secundare. Pentru examinarea membrului superior pacientul va fi aşezat în şezut sau chiar ortostatism; membrul inferior şi coloana vor fi examinate cu bolnavul în decubit dorsal sau lateral. Segmentul lezat va fi comparat obligatoriu cu cel sănătos.

II Semne locale în fracturi Simptomatologia locală cuprinde semne de probabilitate şi de falsă articulație a tratamentului humerus.